România a câștigat un punct sau a pierdut două? Sentimente contradictorii cred că îi încearcă pe toți cei care au urmărit partida de pe Național Arena. La o scurtă enumerare a ocaziilor de gol, rezultatul de egalitate este bun pentru România și rău pentru Israel.
Iar dacă intrăm adânc în subiect și analizăm evoluția celor două formații, atunci cu toții trebuie să ridicăm privirea spre cer, cu blândețe și recunoștiință. A fost cu noi, cu băiatul lui tata, cel pupător de icoane cartonate trase în țiplă.
foto// UEFA
Edi Iordănescu a trimis în teren o garnitură pregătită pentru un joc inteligent în limita posibilităților, distructiv, speculativ și pervers.
A cedat mijlocul terenului – mingea nefiind un obiect și obiectiv principal – și a închis spațiile de acces spre poarta lui Horațiu Moldovan. Faza ofensivă a lăsat-o în seama lui Sorescu, Florinel Coman și Alibec, pasa lungă fiind preferată în schimbul posesiei.
Golul lui Alibec a venit dintr-o fază greu de înțeles la cum s-a jucat până atunci. „Tricolorii” au abandonat șanțurile săpate la 25-30 de metri de propria poartă și au încropit o țesătură de pase cu viteză ridicată, pornită din piciorul lui Marius Marin, continuată scurt de Sorescu, Florinel Coman și Alibec, ultimul punându-l pe Stanciu în situația de a trage spre poartă. Mingea a ricoșat din pieptul portarului Glazer și Alibec a pus latul la colțul scurt pentru 1-0.
Aceasta a fost prima fază de joc a României cu patru pase verticale neintercepate de adversar și finalizată cu șut pe poartă.
Jucătorii români au încercat în debutul reprizei a doua să ocupe mijlocul terenului, prin avansarea mijlocașilor centrali Marius Marin, Răzvan Marin și apropierea lui Stanciu de Alibec, dar și să-i acorde balonului mai multă atenție și gingășie.
Aproximativ 7 minute a durat noua tactică impusă!
Pasul în față făcut de linia mediană, obișnuită să stea pe metereze și să avanseze la întâmplare sau din nebunia unuia care se crede fotbalist tehnic, a fost taxată de Gloukh.
Golul de 1-1 le-a oferit israelienilor încrederea/speranța că România poate fi bătută.
Puțin a lipsit ca toate cele trei puncte să plece spre Țara Sfântă, doar cum locuitorii ei nu s-au purtat frumos cu Cerul… un punct a rămas la București, spre bucuria tatălui și al fiului.